Select Page
Arnică

Arnică

Arnică

(Arnica montana)

           Specie caracteristică pentru fânețe și pășuni umede din zona montaă și subalpină. Specie înaltă de 20-60cm, cu o rozetă de frunze bazale și câteva frunze tulpinale, fără prețiol, ovăt-elpictice. Se caracterizează printr-o inflorescență terminală, de culoare galbenă, însoțită de doua inflorescențe laterale situate sub cea terminală. În scopuri medicinale se recolteză numai inflorescența terminală . Planta fiind din ce în ce mai rară în flora noastră spontană, se recomandă reînsămânțarea toamna în locurile unde s-au recoltat inflorescențele.

Compoziție chimică

Inflorescențele de Arnică conțin sesquiterpene lactonice de tipul henalaninei și dihydrohenelaninei, flavonoide – în special izoquercitrină, luteolin -7- glicozid și astragalină, ulei esenșial conținând tymol și derivații acestuia, acizi fenol carbonici , clorogenic, cynarinic și cafeic, precum și cumarine.

Farmacologie

Preaparate pe bază de Arnică aplicate local au acțiune antiinflamatoare, analgezică și antiseptică. Henelanina are acțiune imunostimulantă.

Recomandări

– extern – sub formă de tinctură diluată cu apă, pentru efectele cicatrizante și antiinflamatoareș

– intern – în doze mici , moderează activitatea centrilor nervoși superiori, având efecte antialgice și sedative.

Mod de preparare

Tinctura se prepară din 10g inflorescențe uscate la 100ml alcool de 60-70grade, prin macerare timp de 8zile

– extern se aplică direct pe răni cu suprafața mică, iar diluată 1:1 cu apă fiartă și răcită sub formă de comprese.

– intern 20-25 de picături de două ori pe zi , atât ca sedativ, cât și în spasmele arteriale și arteroscleroză.

Contraindicații

În dozele menționate nu prezină contraindicații și nici reacții adverse. Tratamentul prelungit poate produce dermatite edematoase cu formare de pustule și rematite. În doze mai mare, devine toxică, iar în doze și mai mare, are efecte paralizante. NU se aplică nici extern pe plăgi deschise care au suprafața mai mare de 3-4cm. În acest caz, se poate aplica diluată sub formă de comprese.

Armurariu

Armurariu

Armurariul

(Silybum marianum)

Plantă de cultură în special în zonele sudice ale țării și Câmpia de Vest.

Compoziție chimică

Semințele de Armurariu conțin 1,5-3% flavonoide lignanice cunoscute sub numele generică de silymarină, formată din silybină, silycristină și silydinanină. Mai conțin ulei gras 20-30% din care cca 60% este acidul linoleic, 30% acid oleic si cca 9% acid palmitic. Conținutul în proteine este de 20-30%, cantități mici de tocoferol(0,038%), steroli(inclusiv colesterol, campesterol,stigmas Ferol).

Farmacologie

Acțiunea sylimarinei se bazează pe doua tipuri de mecanisme farmacodinamice, în primul rând, pe modificarea structurii periferice a memranei celulare a hepatocitelor, în asa fel încât previne penetrarea toxinelor în interiorul celulelor, în al doile rând, stimulează acțiunea polimerazei nucleare A, rezultând creșterea proteinelor ribozomiale, iar prin aceasta potențarea regenerativă a ficatului și formarea de noi hepatocite.

Extractele standardizate pe bază de semințe de Armurariu au ca efect protecția hepatocelulară , prin stabilizarea rolului pe care îl joacă membranele celulelor hepatice. După ultimele cercetări, silybina și silycristina provoacă regenerarea țesuturilor hepatice, stimulând activitatea ADN-ului dependent de ARN – polimeraza I, determinând o creștere a sintezei r.ARN și accelerând formarea de noi ribozomi. Ca urmare a aceste acțiuni, rezultă o creștere semnificativă a ratei de sinteză proteică celulară.

Recomandări

Produsele fitoterapeutice pe bază de Armurariu au remarcabile proprietăți hepatoprotectoare, stimulent al sintezei proteinelor ajutând la regenerarea hepatocitelor, protejează integritatea membranei celulelor hepatice nelezate și stimulează formarea de celule hepatice noi.

Se recomanda în hepatita acută și cronică în hepatita alcoolică , ciroză hepatică compensată și în insuficiență hepatică.

Mod de preparare și administrare

Sub formă de comprimate conținând silymarină 70g pe comprimat. Cîte un comprimat de 3 ori pe zi(până la 6 comprimate pe zi) în cazuri grave.

În lipsa acestui produs terapeutic se poate prepara o infuzie din 1 linguriță fructe de Armurariu, proaspăt măcinate, la o cană cu apă. Se beau 2 căni pe zi, prima înainte de micul dejun, stându-se culcat pe partea dreaptă 20 minute. A doua cană se bea în două rânduri o jumătate după masa de prânz și o jumătate după cină.

Cura dureză două săptămâni. Se poate relua după două săptămâni. Fructele de armurariu se macină pentru maximum 24 de ore și se păstrează măcinate în frigider. După acest termen, devin din cauza fenomenelor de oxidare, hepatotoxice.

 

Anasonul

Anasonul

 

Anasonul

(Pimpinella anisum L.)

Specie anuală de cultură – florile sunt mici și dispuse sub formă de umbreluțe. Pareta utilizată sunt fructele formate din două achene unite între ele, cu peri aspri, foarte scurți. Datorită gustului specific, nu se pot confunda cu alte fructe, exceptându-le pe cele de Fenic, numit și Anason dulce sau Molură.

Compoziție chimică

Fructele conțin 2-3% ulei esențial format din 80-90% anetol, metilcavicol sau izoanetol, cantități mici de cetone și aledehide anisice, precum și aldehidă acetică, 10-20%lipide,colină, 20% proteine, zaharuri, amidon, 6-10% substanțe minerale.

Farmacologie

Datorită uleiului esențial, are acțiune expectorantă, carminativă și galactogogă. Excită peristaltismul intestinal, stimulează secrețiile salivare, gastrice, intestinale și pancreatice. Asupra sistemului nervos central, în doze terapeutice, are efecte stimulante, în special asupra centrilor respiratori și ai circulației. Utilizaarea indelungată, chiar în doze mici, produce iritarea mucoaselor intestinale.

Recomandări

Ca expectorant, carminativ(favorizează eliminarea gazelor din intestin), diuretic și galactogog. În doze terapeutice, stimulent al centrilor respiratori și al circulației. În doze de pese 5g fructe pe zi produce tulburări nervoase, iar în doze mai mari, halucinații, insomnie, tulburări de vorbire, convulsii puternice, comă.

Mod de preparare și administrare

Infuzie din 1 linguriță fructe la o cana cu apă , se bea o cană pe zi în mai multe reprize.

Se poate asocia și cu alte plante medicinale, respectând cantitățile indicate. Uleiul volatil,2-3 picături pe zi, cu aceleași recomandări.

Contraindicații

Uleiul volatil poate produce dermatoze și stări alergice. În doze mai mari de 5 picături pe zi este narcotic și poate produce accidente cerebrale. Preparatele pe baza de Anason sunt interzise în timpul sarcinii.

 

 

 

Acesta este o prezentare a produselor din magazin, comenzile online nu sunt disponibile. Dismiss