Select Page
Ciuboțica cucului

Ciuboțica cucului

Ciuboțica cucului

(Primula officinalis)

 

Plante erbacee perene, înalte între 15-30cm, cu frunzele de ba bază așsezate sub formă de rozetă. Tulpinile sunt drepte și poartă infloreșcențele cu mai multe flori la un loc(6-18_, având corola tubuloasă, iar petalele galbene-aurii. Înfloresc primăvara devreme, de la începutul lunii aprilie până în etajul subalpin. În iunie-iulie, tulpinile aeriene florifere se veștejesc.

Compoziție chimică

Rizomii și rădăcinile de Ciuboțica cucului conțin 5-10% saponozide triterpenice, primulina, acidul primulinic A și alte tipuri de saponozide, heterozide generatoare de ulei esenșial, primverozida și primula verozida care, prin hidroliză, dau ca aglicon esterul metilic al acidului metoxiaciclic, zaharuri, taninuri și o enzimă primveraza, flavonoide, amidon, săruri minerale.

Cercetări efectuate în țara noastră au demonstrat că primula genina A se transformă în  timpul hidrolizei acide în cinci produși diferiți.

Florile de Ciuboțica cucului conțin de asemena flavonozide și saponozide, iar frunzele cantități apreciabile de vitamina C(2,5-3,5g % în frunzele proaspete), precum și beta-caroten.

Farmacologie

Datorită prenzenței saponozidelor triterpenice, preparatele pe bază de rizomi și rădăcini de Ciuboțica cucului au acțiunile secretolitică, expectorantă sau emetică, în funcție de doză. Extern, acționează ca topic local.

Recomandări

Toate părțile plantei sunt utile. Rizomii și rădăcinile, datorită saponozidelor triterpenice, se recomandă intern în bronșite ca expectorant și secretolitic.

Extern, în tratamentul contuziilor.

Florile, tot datorită saponozidelor și flavonozilor, au aceleași indicații ca și rădăcinile. Frunzele proaspete, crude, constituie un aport însemnat de vitamina C.

Mod de preparare și administrare

Rizomii și rădăcinile uscat se folosesc sub formă de decoct preparat din 1 linguriță plantă la o cană cu apă( se adaugă un vârf de cuțit de bicarbonat de sodiu). Se beau 2-3 căni pe z. Când se depășește această doză, produc vomă.

Florile, 2 lingurițe la o cană cu apă, sub formă de infuzie, se beau 2-3 căni pe zi îndulcite, preferabil cu miere.

Frunzele crude, tinere, în amestec de salate de primăvară. Uscate, sub formă de infuzie, o lungură frunze la o cană cu apăș se beau 2 căni pe zi.

Contraindicații

Dacă se respectă dozele indicate, nu prezintă reacții adverse sau efecte secundare.

Cicoarea

Cicoarea

Cicoarea

(Cichorium intybus)

 

Specie perenă, cu tulpina dreaptă, întaltă de 0,3m, cu o rozetă de frunze la bază și tulpina foliată, cu o rădăcină puternică verticală, groasă de 1-1.5cm și lungă până la 1,5 m. Florile, de culoarea albastră, sunt grupate terminal și la axilele ramurilor principale. Răspândită în pășuni și fânețe, pe marginea drumurilor, a șanțurilor, a culturilor sau pe locuri necultivate din zona de cîmpie până la cea montană.

Compoziție chimică

Părțile aeriene ale plantei conțin un glicozid al esculetinei, 6-7-dixicumarina, numit și cicorină, inulină, arginină. colină, acid dicafeil-tartaric sau acid cicoric, levuloză, substanțe minerale( în special fier, fosfor, calciu etc.)

Latexul din rădăcini și rădăcina conțin substanțe triterpenice amare: lactucina și lactupicrina, inulină, intibină(tot o substanță amară), fructoză, pentozane, colină, alfa și beta-lactucerol, taninuri, ulei esențial, rezine etc.

Farmacologie

Datorită sustanțelor amare, inulinei și colinei, materia primă are proprietăți eupeptic amare și colagoge. Grație acestor acțiuni, infuziile sau decocturile din rădăcină de Cicoare reprezintă o excelentă beutură pentru purificarea ficatului și a splinei și în tratamentul imediat după icter. O doză de 2 căni pe zi s-a dovedit eficientă pentru aceste afecțiuni.

Date mai recente din literatura științifică de specialitate au demonstrat și o scădere remarcabilă a colesterolului din sânge. Această acțiune sugerează că în cazul în care se consumă preparate culinare prăjite și grăsimi, o cană sau două de decoct de rădăcină de Cicoare constituie un factor protector pentru artere.

O serie de cercetări efectuate timp de mai mulți ani de către cercetătorii egipteni au ajuns la rezultate semnificative în tratamentul tahicardiilor. aceste cercetări se bazează pe prezența în rădăcinile uscate de Cicoare sau în produsele din această plantă a substanțelor active de tip digitalic. Până la viitoarele cercetări în această direcție, o cană pe zi cu rădăcină de Cicoare constă în a neutrazila aciditatea gastrică.

Tot după cercetări recente, se pare că atât decocturile de rădăcină de Cicoare cât și Andivele(din Cichorium endivia) de cultură au proprietatea de-a acționa favorabil în litiaza biliară.

De asemena, uleiul esențial și rezinele din această plantă, pe lângă proprietățile diuretice și laxative, au o ușoară acțiune hipoglicemiantă și antitiroidiană.

Recomandări

Datorită substanțelor amare, inulinei și colinei, atât rădăcinile cât și părțile aeriene ale plantei au prorpietătți eupeptic-amere(ușurează digestia) și colagoge( favorizează evacuarea veziculei biliare). Cercetări mai recente au pus în evidență și o acțiune moderat hipoglicemiantă și antitiroidiană.

Mod de preparare și administrare

Din 1-2 lingurițe de rădăcină sfărmată la o cană cu apă se prepară un decoct scurt(10 minute). Se beau 2-3 căni pe zi.  Din părțile aeriene ale plantei, cât și din rădăcini, 2 lingurițe la o cană cu apă, se prepară o infuzie. Se beau 2 căni pe zi.

Contraindicații

Nu prezintă.

Observații

O specie apropiată, de cultură, este Cichorium endivia ( Andivele) de la care se consumă frunzele groase, cărnoase, etiolate. Pe lângă proprieățile alimentare ele au și proprietăți medicinale. Stimulează pofta de mâncare, sunt diuretice, ușor laxative, stimulează secreția de bilă, sunt mineralizante și vermifuge.

Chimionul

Chimionul

Chimionul

(Carum carvi)

 

Specie erbacee bianuală, spontană și în special cultivată. În flora spontană crește prin fânețe și la marginea pădurilor, de la deal până chiar în zonele sub-alpine. E important să nu se confunde cu fructele de Cucută, care sunt foarte toxice și au un gust și miros neplăcut. Atât Cucua de apă(Cicuta virosa+) cât și CUcuta(Conium maculatum+) sunt plante mult mai înalte decât Chimionul și preferă locurile umede.

Compoziție chimică

Fructele conțin 3-7% ulei volatil format din 50-60% carvonă,30% limonen, pinene, felandrene, dehidrocarvonă, dihidrocarveol, 10-20% lipide, 20% substanțe proteice, 5-6% substanțe minerale, amidon, glucide, rezine, tanituri, săruri minerale etc.

Farmacologie

Datorită uleiului esențial, are acțiune carminativă( favorizează eliminarea gazelor din intestin) și stimulantă a secrețiilor gastro-intestinale. Exercită o acțiune calmantă asupra colicilor intestinale și fluidifică secrețiile bronșice. Are acțiune antihistminică, antimicrobiană, antiseptică, astringentă, diuretică, emenagogă, galactogogă, vermifugă.

Recomandări

Este un bun calmant al colicilor intestinale și fluidifică secrețiile bronșice. Este indicat și în lipsa poftei de mâncare și în digestii deficitare. Intră în compoziția a numeroase ceaiuri medicinale și în alimentație.

Mod de preparare și administrare

Sub forma de infuzie, obținută dintr-o linguriță fructe uscate la o cană cu apă, se beau 2-3 căni pe zi. Ca aperitiv pentru cei la care alcoolul în cantități moderate nu este contraindicat, se poate prepara un lichior din fructe de chimion: 15g fructe la 100g zahăr sau miere care se încălzește la fog domol 10-15minute. După răcire se adaugă 500ml alcool de cerelae de 60grade, 100ml apă sau 500ml țuică de prune de 40grade. Se lasă la macerat 7 zile, agitând din când în când. Se filtrează. Se bea câte un păhărel (50ml) înainte de mesele principale. Supa este recomandată în diate celor suferinzi de afecțiuni gastro-intestinale și pentru prevenirea acestora.

Contraindicații 

Nu prezintă.

Cătina

Cătina

Cătina

(hippophae rhamnoides)

 

Arbust tufos, foarte ramificat, spinos, cu o culoare generală albicioasă. Fructele ovoide, cărnoase, de 7-8mm diametru, portocalii, cu un sâmbure tare.

Fixator de sol pe coaste răpoase, dezvoltându-se bine pe prundișuri și nisipuri.

Compoziție chimică

Fructele de Cătină conțin zaharuri, în special monozaharide, acizi organici, flavonoide, pectine, polifenoli, taninuri, ulei gras complex, numeroase microelemente(P, Ca, Mg, K ,Na, Fe), vitamine liposolubile(A, E, F, D), vitamine hidrosolubile(C,P,K ,complexul B), acizi grași esențiali(oleic, linoleic, pantotenic, palmitic, hepatodecanoic etc.), acizii succinic, malic, maleic etc., alfa și beta caroten, licopen, criptoxantină, zeaxantină, taraxantină etc., tocoferoli, fitosteroli.

Semințele conțin acizi grași nesaturați: linoleic și linolenic. Frunzele și scoarța conțin, de asemenea, sitosteroli și tocoferol.

Farmacologie

În primul rând, putem considera fructele de Cătină, datorită compoziției chimice atât de bogate și variate, ca una dintre cele mai bogate surse de polivitamine naturale, cu acțiunea lor specifică. Acizii grași esențiali și în special acizii linoleic și linolenic au o acțiune antioxidantă care se recomandă în numeroase afecțiuni. Uleiul de cătină are acțiune favorabilă în arsuri termice și chimice, în punerea îndelungată la iradieri și în diferite dermatoze. Acționează ca cicatrizant în ulcerul gastric și duodenal, în stări alergice, în boli endocrine, în hepatite, anemii, astenii etc.

Recomandări

Datorită conținutului în vitamina C , carotenoide( inclusiv provitamina A), vitamine din grupa B, vitaminele E, F și P flavonoide și atociani, fructele de Cătină constituie o valoroasă sursă de polivitamine. Uleiul din semințe are o acțiune cicatrizantă și epitelizantă, fiind indicat în răni sau plăgi greu vindecabile.

Mod de preparare și administrare

Sub formă de sucuri, siropuri, marmeladă sau gem. Sucul, în amestec de 25 părți la 75 părți miere, este un bun energizant provitaminic. Sucul din fructe, liofilizat, poate fi utikizat în amestec cu alte vitamine la obținerea unor comprimate.

Contraindicații

Nu se cunosc.

Busuiocul

Busuiocul

BUSUIOCUL

(ocimum basilicum)

Specie anuală de cultură cunoscută în toate regiunile țării ca plantă de cult sau condimentară, precum și ca plantă medicinală. Se utilizează părțile aeriene ale plantei recoltate în timpul înfloririi.

Compoziție chimică

Uleiul esențial este în cantitate de 0.10-0,20%, fiind constituit în proporție de 70-88% metil chavicol și cantități mici de linalol, cineol, camfor, eugenol, limonen și citrolenol. S-au mai indentificat anetol, beta-sitosterol, saponozide triterpenice și taninuri în părțile aeriene ale plantei. Semințele sunt bogate în mucilagii.

Farmacologie

Planta a fost puțin studiată din punct de vedere farmacologic. Uleiul esențial are acțiune antidepresivă, antispastică, carminativă, digestivă, expectorantă, febrifugă, galactogogă, profilactică în boli infecțioase, este cortico-adrenal și tonic stomahic.

Recomandări

Datorită compoziției foarte bogate a uleiului volatil pe care-l conține, planta se recomandă în tulburări gastro-intestinale și în tulburări ale căilor respiratorii.

Uleiul volatil obținut prin antrenare cu vapori de apă are numeroase recomandări trapeutice – extern, ca insectifug și calmant al înțepăturilor de insecte. Sub formă de aerosoli, în bronșite, tuse, otalgii și sinunzite. Stimulant al sistemului imunitar în guturi, gripă, boli infecțioase. În afecțiunile sistemului nervos se recomandă în anxietate(teamă, frică), în depresii, oboseală, insomnie, migrene, tensiune nervoasă.

Mod de preparare și administrare

Planta sub formă de infuzie preparată dintr-o lingură de frunze și flori la o cană cu apă. Se bea câte o cană după mesele principale.

Se folosește în diferite preparate culinare, în Franța și Italia în special uleiul volatil, sub formă de inhalații, frecții, unguente.

Intern uleiul volatil se utilizează foarte diluat(10 picături la 100g ulei comestibil) din care se ia câte o linguriță tot după mesele principale.

Contraindicații

Foarte rare. Uneori, la unele persoane, prezintă intoleranță. Contraindicat în timplul sarcinii. Uleiul este iritant al pielii în cantități mari.

 

Brusturele

Brusturele

Brusturele

(Arctium lappa, Lappa major)

        Plantă înaltă bianuală de 1-2 m înălțime, cu rădăcină pivotantă, ramificată, de 30-60cm lungime și groasă până la 6cm. Frunzele sunt mari, triunghiular ovate, verzi pe fața superioară și albicioase pe cea inferescețele sunt globuloase cu flori purpurii și sunt prevăzute cu țepi cu vârful întors. Crește de la șes până la munte pe terenuri necultivate, pe marginea drumurilor, căilor ferate, lângă garduri.

Compoziție chimică

Acizi cafeilchimici: acid cafeic, acid clorogenic și alți derivați ai acidului cafeic, insulină (27-45%), mucilagii până la 69%, compuși acetilenici sufurați diverși, dintre care acizii aretic, arctinone și arctinale etc. , un ulei esențial bogat în acizi amariș acid cortuzic și guianolizi dehidrocostuzicolactonici, sitosteroli stigmasteroli și acid gamaguadinino-n-butiric, ligano(neoarctina, arctigenina, arctiina, dancosteroli etc.) , săruri minerale.

Farmacologie

Fibrele conținute în rădăcina de Brusture sun capabile de-a încorpora compuși toxici, absorbiți eventual pe cale orală, între care policlorobenzenele, ușurând eliminarea acestora. Prin acest mecanism, poate acționa direct asupra hepatocitelor, având acțiune detoxifiantă. Prin acest mecanism, poate acționa direct asupra hepatocitelor, avand acțiune detoxifiantă. Prin conținutul în acizi cafeilchinici, conținuți în cantități apreciabile în rădăcina de Brusture, aceștia au proprietatea de-a proteja ficatul confruntat cu mulți agenți hepatotoxici. Printre altele, rădăcina de Brusture reduce absorbția intestinală de colesterol și a lipidelor. Reduce de asemenea formarea acidului litocolic care este hepatotoxic, mutagen, si parțial carcinogen. Aceste acțiuni au fost demostrate științific, justificând utilizarea empirică a Brusturelui ca hepatoprotector, diuretic-depurativ și detoxifiant.                 Datorită acțiunii diuretic-depurative, detoxifiant-stimulante a secrețiilor hepato-biliare, Brusturele acționează în diferite dermatopatii: acnee, dermatite seboreice, furunculoze etc. La fel ca și alte fibre dietetice vegetale, rădăcina de Brusture are acțiune antiinflamatorie și antioxidantă. Printre altele, acizii cafeilchinici protejează colagenul cutanat de efectele produse de expunerea la lumina solară directă și al razelor U.V și inhibă hialurodinaza, enzimă răspunzătoarea de deteriorarea țesuturilor cutanate și subcutanate, specifică dermatopatiilor.                                                                                                                                     În ceea ce privește acțiunea hipoglicemiantă, aceasta se datorește conținutuilui foarte ridicat în inulină, privează pacientul de gustul dulce, care nu se resoarbe în organism. Reduce și absorția  glucozei în organism. Deși, în mod empiric, rădăcina de Brusture se recomandă ca antilitiazic , până în prezent nu s-au făcut cercetări științifice în această direcție.

Recomandări

– intern, se utilizează rădăcinile despicate și uscate în afecțiuni hepatice pentru acțiunea coleretică(stimulentă a secreției de bilă) și pentru acțiunea diuretică și ușor hipoglicemiantă. Se utilizează și în tratamentul eczemelor și infecțiilor cutanatice.

– extern, în diferite loțiuni pentru stimualrea regenerării și creșterii părului și în arsuri.

Mod de preparare

– decoct, folosind două lingurițe de rădăcină fragmentată mărunt, la o cană cu apă , se beau două căni pe zi.

– macerat la rece (6-8 ore) preparat din patru linguri de rădăcini la 1L apă. Întreaga cantitate se bea treptat în cursul unei zile. Pentru diabetici se recomandă asocierea în părți egale cu teci de fasole și frunze de dud, din care se prepară un decoct scurt( 5 minute) compus dintr-o lingură amestec de plante la o cană cu apă. Se beau 2-3 căni pe zi.

– extern: revulsiv puternic sub formă de frecții în dureri reumatice și articulareș ca stimulent al creșterii părului în combinație cu alte plante. În dermatopatii se utilizează sub formă de decoct concretat doua linguri la o cană de apă pentru aplicații locale, combinat cu tratamentul intern.

Nu prezintă contraindicații

Acesta este o prezentare a produselor din magazin, comenzile online nu sunt disponibile. Dismiss