Chimionul
(Carum carvi)
Specie erbacee bianuală, spontană și în special cultivată. În flora spontană crește prin fânețe și la marginea pădurilor, de la deal până chiar în zonele sub-alpine. E important să nu se confunde cu fructele de Cucută, care sunt foarte toxice și au un gust și miros neplăcut. Atât Cucua de apă(Cicuta virosa+) cât și CUcuta(Conium maculatum+) sunt plante mult mai înalte decât Chimionul și preferă locurile umede.
Compoziție chimică
Fructele conțin 3-7% ulei volatil format din 50-60% carvonă,30% limonen, pinene, felandrene, dehidrocarvonă, dihidrocarveol, 10-20% lipide, 20% substanțe proteice, 5-6% substanțe minerale, amidon, glucide, rezine, tanituri, săruri minerale etc.
Farmacologie
Datorită uleiului esențial, are acțiune carminativă( favorizează eliminarea gazelor din intestin) și stimulantă a secrețiilor gastro-intestinale. Exercită o acțiune calmantă asupra colicilor intestinale și fluidifică secrețiile bronșice. Are acțiune antihistminică, antimicrobiană, antiseptică, astringentă, diuretică, emenagogă, galactogogă, vermifugă.
Recomandări
Este un bun calmant al colicilor intestinale și fluidifică secrețiile bronșice. Este indicat și în lipsa poftei de mâncare și în digestii deficitare. Intră în compoziția a numeroase ceaiuri medicinale și în alimentație.
Mod de preparare și administrare
Sub forma de infuzie, obținută dintr-o linguriță fructe uscate la o cană cu apă, se beau 2-3 căni pe zi. Ca aperitiv pentru cei la care alcoolul în cantități moderate nu este contraindicat, se poate prepara un lichior din fructe de chimion: 15g fructe la 100g zahăr sau miere care se încălzește la fog domol 10-15minute. După răcire se adaugă 500ml alcool de cerelae de 60grade, 100ml apă sau 500ml țuică de prune de 40grade. Se lasă la macerat 7 zile, agitând din când în când. Se filtrează. Se bea câte un păhărel (50ml) înainte de mesele principale. Supa este recomandată în diate celor suferinzi de afecțiuni gastro-intestinale și pentru prevenirea acestora.
Contraindicații
Nu prezintă.